D'ale mamei

Te iubesc

Te iubesc

“Te iubesc”-ul copilariei mele a fost absent. Subinteles, dar rareori spre niciodata rostit. Nu as sti sa spun de ce. Poate fiindca ai nostri nu au fost invatati sa isi exprime sentimentele, sa le arate prin cuvinte.

Cred ca mereu am tanjit dupa un te iubesc d-ala plin, pufos, rostit clar, sincer. Un “te iubesc” venit din tot sufletul, din care sa musc cu pofta, sa potoleasca foamea de el, o foame care m-a insotit din copilarie si pana recent.

Si l-am primit, dar atunci, la inceput, nu stiam ce sa fac cu el. Raspundeam cu “multumesc!” sau cu taceri care erau de preferat in locul multumirilor. Erau “te iubesc”-uri pe care le primeam cu retineri, cu stangacie, cu teama fiindca nu stiam sa raspund inapoi. Pentru ca si “te iubesc”-ul meu devenise subinteles.

Nu am putut sa il rostec mult timp. Simteam sa mi se inclesteaza maxilarele, imi pierdeam vocea. Nu stiam sa il rostec, fiindca numai cu vocea mintii il rostisem cand citeam. Dar cu voce tare, greu, foarte greu.

Dar am invatat. Treptat, prin execritiu. Si mi-a placut tare gustul celor doua cuvinte pe buzele mele. Era pufos, dulce-acrisor, catifelat, numai bun de savurat dimineata la cafea ori in oricare moment al zilei.

Mi-a fost frica de acest “te iubesc”. Nu stiu de ce. Pe langa teama ca habar nu aveam cum sa raspund la astfel de cuvinte, ma gandeam ca este si un cliseu. Multi il rostec, dar poate nu toti il simt asa cum trebuie sa se simta: rotund, plin, sa curpinda tot ceea ce se simte acolo, in cosul pieptului, intre bataile inimii. Si cred ca ma speria si gandul ca daca as spune cele doua cuvinte, as putea parea vulnerabila, ori mai rau, s-ar putea rade de mine.

Acum mi-e usor sa il spun. Puiului de om si domnului tati. Atat. In rest a ramasa subinteles, ascuns dupa alte cuvinte, mai simple aparent, dar incarcate de cele doua cuvinte. E in spatele multor lucruri pe care le fac. Dar de rostit inca nu pot sa il rostec oricand, oricum, oricui.

E greu sa-ti fie greu sa spui “Te iubesc”. Din toata inima. Sa nu vrea sa iti ajunga pe buze, sa ramana blocat in gat, sa te copleseasca, dar sa nu iasa din tine.

Sursa foto: Pexels (Victoria Borodinova)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *