Ți-au rămas mici brațele mele, copilaș.
Nu te mai pot cuprinde, toată, ca altădată.
Mici ți-au rămas și palmele mele, fetiță dragă,
Palmele ce-ți țineau capul mic, făcute căuș.
În ochii noștri ai crescut, zi după zi
Și parcă am clipit un pic, numai o secundă,
Iar când am desprins geană din geană
M-am trezit ca dintr-un vis, și e azi.
Azi, când descoperi lumea și singură,
Când mi te desprinzi ușor, din mînă,
Când faci primii pași, sigură pe tine,
Dar încă mai ai nevoie de mine.
Înca sunt acolo, să te prind când cazi,
Sunt lângă tine, să te privesc când razi,
Sunt lângă tine, să observ că încerci și poți,
Sunt lângă tine și zile și nopți.
Înca mai vrei să-mi stai în brațe,
Să-ți mângâi părul și vise.
Și-o viață întreagă nu mi-ar ajunge
Să fac lucrurile astea, toate.
Întotdeauna îti vei găsi locul la mine în brațe,
Chiar dacă sunt mai mici, și nu te mai pot cuprinde toată.
Oricând vei vrea să iti alung frici, să-ți țin visele urâte-n palme,
Să le alung, cum orice mamă face,
Voi fi acolo, cu sufletul, cu gândul, cu ființa-ntreagă
Tu să ma chemi, copilă dragă.
Număr pe degete zile, luni și ani,
Le-nșir pe toate în amintiri,
Le pun la păstrat în coșul pieptului
Și păstrez loc pentru cele ce vor veni.
Sursa foto: Pexels (Flora Westbrook)