Inchide ochii. Simti?
Bratele mamei te cuprind intr-o imbratisare. E calda, te face sa te simti acasa. E bine acolo, esti ocrotita, esti in siguranta.
Caldura soarelui iti mangaie pielea cu miros de vanilie, de la noul gel de dus.
Vantul sufla in parul tau si cateva fire rebele care nu vor sa stea prinse in coada se lasa leganate de el.
Pe buze ai inca gustul buzelor lui. Si gustul prajiturii pe care ti-a gatit-o bunica ultima data cand v-ati vazut.
Inchide ochii. Auzi?
Sunt pasarile din padurea de langa casa. Isi canta imnurile ca in fiecare dimineata usor racoroasa, inmiresmata si parca desprinsa dintr-o poveste, dintr-o alta viata.
E tatal tau, care iti da un sfat, iti povesteste ceva. Atunci parca nu ai fost atenta, ti-era mintea in alta parte, dar acum ai da limbile ceasului inapoi ca sa te intorci in momentul ala. Sa-l auzi langa tine. Sa fii mai atenta.
E cantecul tau preferat ce se auzea in casti in timp ce te plimbai, libera, pe strada. Alergai poate si se auzea si inima undeva in urechi, in fiinta ta toata. Bum bum. Bum bum.
E vocea ta. Nu suna bine, dar nu iti pasa. Canti fericita, in camera in care miroase a liliac. E primavara. Esti libera, linistita, fericita. E magic.
Inchide ochii. Vezi?
E primul fluture pe care il zaresti in primavara asta. Bate din aripi si il urmaresti cu privirea pana cand dispare in spatele caisului inflorit.
Sunt copacii care au nascut flori. Multe. Colorate. Parfumate. Inspiri cu sete mirosul primarii si simti cum ajunge in plamani, iti alearga prin vene. Ah, cat de dor iti este!
Sunt copiii care se joaca pe strada si rad inocent. Sar coarda, se joaca sotron, de-a v-ati ascunselea. Sunt si ei liberi, fericiti. Savureaza jocul si copilaria. Si secunda.
Ai ajuns din nou acasa, in casa in care ti-ai lasat copilaria, adolescenta, vise multe, zambete, lacrimi, parinti, bunici, frate, sora. E camera ta, neschimbata, te asteapta. Pe tine, pe el, pe puiul de om.
E cainele care da din coada fericit si abia asteapta sa il scarpini pe burta. E pisica ce se rostogoleste lenesa la soare.
Inchide ochii. Simti mirosul?
E cafeaua pe care ai baut-o cu prietenii, afara.
Sunt florile din gradina de la tara. Aproape ce le-ai uitat mirosul.
E parfumul pe care il dadeai pe piele cand ieseai la intalnire, cand mergeai la serviciu, cand aveai ceva de rezolvat.
E ploaia care uda pamantul si de acolo, din el se inalta un miros aparte. De curat, de ploaie, de bine.
E parfumul mamei, subtil, pe care il cunosti atat de bine.
Inchide ochii si ajungi acolo unde ti-e dor, langa oamenii tai. Va veni si ziua in care vei trai totul din nou cu ochii deschisi.
Sursa foto: Pexels (Gabriel Gesley)
