Spăl vasele, iar șirul gândurilor în care mă mai pierd mi-e întrerupt de vocea caldă a puiului de om sau de râsul ei care pare un cântec din altă lume.
Fac duș. De sub jetul de apă fierbinte și liniștitoare îi aud pe amândoi, tată și fiică, jucându-se și râzând ca niște copii.
Lucrez, și în timp ce scriu sau corectez ceva, îi aud din nou pe amândoi. Mă întreb de ce râd, oare ce fac, cum se joacă ei acum.
Strâng hainele ca să le pun la spălat, fac mâncare, pun la uscat hainele spălate și îi aud din nou, sau aud numai puiul de om, fericirea ei, bucuria de a fi, de a se juca, de a trăi în prezent. Nu se gândește la ieri sau la mâine, la ce mai are de făcut, la ce nu i-a reușit. Doar se joacă. Se bucură. Trăiește totul din plin.
Îi aud pe amândoi sau poate numai pe unul dintre ei. Uneori îi văd cu coada ochiului. Și de fiecare dată zâmbesc. Cu toată gura. Cu tot sufletul. Cu toată inima. Cu toată ființa mea.
În astfel de momente am senzația că visez. Mă întreb cum am ajuns aici. Mi se pare ireal că am o familie, un copil minunat pe care îl iubesc așa cum niciodată nu credeam că poate iubi un om. Mă simt norocoasă. Mă simt binecuvântată. Mă simt liniștită, împlinită și împăcată.
Și știu că tot greul pe care nu ai cum să nu îl simți pe lângă toată iubirea și bucuria de a avea un copil, o familie a ta, tot greul ăla nu mai pare greu. Tot greul ăla merită și știu că nu aș schimba nimic. Ei sunt tot ce am mai bun pe lumea asta, îmi aduc bucurie și liniște. Sunt zile în care îmi aduc și furtuni, bineînțeles, dar furtunile trec, se liniștesc.
Ți s-a-ntâmplat și tie, mamă, să îți privești familia, să o auzi în timp ce faci altceva și să ai senzația că e un vis, că vezi un film?
Ți s-a-ntâmplat și tie, mamă, să uiți tot greul și să zâmbești cu ochii, cu gura toată, cu sufletul, cu inima, cu toată ființa gândindu-te la ei?
Ți s-a-ntâmplat și tie, mamă?
Sursa foto: Unsplash (Jeswin Thomas)
