Tic-tac, mai trece o secundă,
în carnea timpului ușor se scufundă,
mai lasă un rid fin pe frunte,
și-n suflet amintiri din viață, multe.
Tic-tac, mai trece o zi prin noi,
cu soare în suflet sau cu ploi,
cu mișcări de fluture în al mamei pântec,
cu bătăi de inimă ce cântă al vieții cântec.
Tic-tac, mai trece o lună,
cu zâmbet pe buze sau în ochi cu furtună,
cu-n pântec rotunjit de atâta viață,
ce aduce pe lume o rază de speranță.
Tic-tac, se mai naște o viață,
e nouă, e crudă și simți că te înalță
până la stele
și chiar dincolo de ele.
Tic-tac, uite cum trece grăbită
copilăria în care îi ești mamă cu inima de iubire plină,
uite cum îți crește sub ochi copilul care
parcă ieri te privea pentru prima dată cu mirare.
Tic-tac, începi să simți anii grei prinși de tine,
și-n piept îți bat atâtea amintiri dulci și amare,
și încă mai ceri timp să-i fii mamă, chiar dacă acum e mare,
fiindcă știi că pentru tine copil rămâne și-are nevoie de-a sa mamă în a vieții mare.
Sursa foto: Pexels (Gustavo Fring)