Suntem parinti

Tu ai fost ca el, el n-a fost ca tine

ai fost ca el

Mamă, tu ai fost ca el. Pui de om. Suflet nou pe lume. Copil care are multe lucruri de învățat. Un amestec de sentimente străine de tine, pe care nu le poți numi și cu care nu știi ce sa faci. O mare de bucurie și de zâmbete, de energie și de idei noi, haioase, unice, magice, de copil. Apoi adolescent. Adult. Părinte. Și tot așa.

Tu ai trecut deja prin mulți ani de viață, el e abia la început. Știi multe lucruri, și totuși te surprinzi învățând ceva de la el. E firesc, zic eu. Învățăm și noi, părinții, de la copii, așa cum și ei învață de la noi.

El nu a fost ca tine, nu are experiența ta de viață. Cunoștințele tale. Vocabularul tău. Deci, când e furtună, ajută-l să se liniștească, fiindcă știi și tu cum e.

Când nu știe, arată-i tu, pentru că nici tu nu ai știut și nu ai cum să știi totul.

Când nu poate, poți tu și pentru el, fiindcă nici tu nu ai putut, dar arată-i și cum să reușească fără tine încetul cu încetul.

Când el greșește, tu fii busola ce-l îndrumă spre cum se face, cum e bine. Nu uita că și tu ai greșit. Și greșești. Și vei mai greși. Ești om, nu ai cum să fii fără de greșeală. Învață-l și pe el asta. Ca să nu se certe mereu când greșește.

Când îi e frică, dă-i curaj, căci și tu ai avut nevoie de el.

Când cade, ajută-l să se ridice.

Când nu mai crede, ia-l de mănâ și crezi tu pentru amândoi. Vei vedea că va începe să creadă din nou.

Când se simte pierdut, fii steaua lui călăuzitoare. Poate și tu te-ai pierdut cândva de tine, în tine.

Când șoptește, învață-l să vorbească mai tare, pentru ca vocea lui să se facă auzită, să știe că și vocea lui contează. Poate și vocea ta timidă, speriată, a avut nevoie de cineva care să o învețe să se facă auzită.

Când el plânge, fii umărul lui, casa lui, liniștea lui, îmbrățișarea lui. Știi și tu câtă nevoie ai de un umăr când plângi.

Când el se bucură, bucură-te și tu odată cu el. Ai văzut cât de cald și bine e în tine când împarți bucuriile cu alți oameni.

Când i se frânge inima, și a ta odată cu a lui, fii acolo, chiar dacă nu știi ce să zici, sau știi că orice ai spune nu va ajuta prea mult o inimă rănită. Dar fii acolo. Sigur știi cum e să te-nțeleagă cineva în astfel de momente, să îți fie aproape chiar și în tăcere, dar să fie.

Tu ai fost ca el, om mic, apoi din ce în ce mai mare. El n-a fost ca tine. Dar va fi. Va crește. Fii acolo și ajută-l să fie omul bun, cu suflet frumos, care știi că poate fi. Știi că va crește, că nu vei putea să fii mereu acolo, lângă el, așa că învață-l, ajută-l, ghidează-l astfel încât să se desprindă ușor de tine, să poată fi și fără tine. Știi cât de important este să poți să fii și tu cu tine, să decizi pentru tine, să trăiești pentru tine, să visezi propriul vis, să faci propriile greșeli, să ai propriile reușite.

Foto: Pexels (Tatiana Syrikova)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *