Scrisori pentru Maria

Tu m-ai învățat să fiu mamă

mamă

Copila mea,

O bună bucată de timp am crezut că nu voi ști cum să fiu o mamă bună pentru tine. Citeam tot ce găseam despre creșterea copiilor, mă uitam în stânga și-n dreapta, întrebam, ascultam ce-mi spuneau unii și alții, și încercam să îmi dau seama dacă mă ajutau sau mai mult rău îmi făceau sfaturile și ideile lor. Totul până când, la un moment dat, mi-am dat seama de un lucru: tu ești cea care mă învață să fiu mamă, și faci asta din clipa în care am aflat că îmi creșteai sub piele, sub coaste, în inimă.

Sigur că mi-au fost de ajutor și lucrurile citite, văzute, auzite, gândite, simțite, însă cred că tu ai fost ajutorul meu cel mai de preț. Trebuie doar să îți ascult sufletul, să îți observ gesturile, să mă pun în încălțările tale mici și drăgălașe, să ne cunoaștem una pe alta, din ce în ce mai bine. Trebuie doar să fiu acolo, să te văd și să te aud și cu sufletul, cu inima, cu instinctul de mamă. Atunci știu și înțeleg. Poate nu mereu, așa cum nu reușesc mereu nici să fiu cea mai bună mamă. Dar mă străduiesc, fac tot ce știu și pot, și mai ales, fac totul din iubire.

Tu ai avut și ai răbdare cu mine când vezi că nu știu ce să fac sau ce să spun, când nu înțeleg, când nu mai pot, când am nevoie de o pauză. Tu ai încredere în mine, și în brațele mele îți cauți liniștea atunci când nu ți-e bine. Știi că eu, mama ta imperfectă, care se temea că nu va ști cum să-ți fie mamă, sunt întotdeauna acolo, lângă tine, la bine și la greu.

Acum ai început să-mi explici și prin cuvinte ce îți dorești, care sunt lucrurile de care ai nevoie, ce te supără, ce nu îți dorești. Sigur, e mai greu să le facem pe toate posibile, mă mai amuz când le aud, îți explic ce și de ce nu e posibil, și trecem mai departe.

Nu e întotdeauna ușor, nu cred că fac mereu o treabă bună, dar știu că am făcut progrese. Și asta datorită ție. Pentru că tu nu mă cerți, mă ierți, nu rămâi supărată pe mine, cred că simți și înțelegi când nu sunt nici eu în apele mele. Tu ai răbdare, aștepți, mă iubești așa cum sunt și ai încredere în mine așa cum nimeni, niciodată, nu a avut, așa cum nici eu nu știu și nu pot să am de multe ori. Știi că sunt mama de care ai nevoie, știu că poate nu întâmplător m-ai ales pe mine să-ți fiu mamă. Cred că amândouă aveam nevoie una de cealaltă, cred că trebuia să ne întâlnim în lumea asta, cred că ne-am căutat mult până a venit momentul să ne întâlnim.

Îți sunt recunoscătoare pentru multe lucruri, iar printre ele se numără și faptul că m-ai învățat cum să fiu mamă atunci când eu nu știam, mă temeam, și mai auzeam și în jur că-mi va fi greu, că nu voi putea. Tu ai știut că pot și ai avut grijă să mă înveți încetul cu încetul, zi de zi, cu răbdare, iubire, încredere și multe alte ingrediente.

Cu recunoștință,

mama.

Sursa foto: Unsplash (Senjuti Kundu)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *