Tu, mama, esti viata care naste viata,
esti inceputul unei noi povesti,
esti acasa pentru puiul de om pe care cu iubire-l cresti.
Esti raza de soare dupa furtuna,
esti calda, esti blanda, esti buna,
esti pupicul de nopate buna,
esti povestea de seara,
esti cantec de lagan,
esti cea care mereu spune:
“e-n regula, mama e langa tine”.
Tu, mama, iti ajuti copilul sa prinda radacini pe lume,
iti desfaci aripile si-l protejezi cum poti mai bine,
ii mangai parul inainte de culcare,
esti privirea dragastoasa pe care o vede la trezire.
Tu, mama, esti lumea lui intreaga,
esti icoana pe care-o pune in suflet in rama,
esti colacul de salvare,
esti omul care-l face om mare.
Esti cea care uneori nu mai poate,
esti cea care face zi din noapte,
esti acasa, oriunde v-ati afla,
esti pe cerul noptii o stea,
prima, care apare cand cortina se lasa
peste ziua urata sau frumoasa,
ca sa-i veghezi pasii, sa-i intalnesti privirea,
sa stie ca mama lui este oriunde isi croieste viata.
Tu, mama, daca te-ai vedea prin ochii copilului tau,
poate te-ai iubi mai mult, poate nu ti-ar mai fi asa greu,
ai intelege ca-i bine ce faci, cum il cresti, ce-l inveti,
si nu ti-ai mai framanta fruntea in atatea dimineti.
Ai intelege ca-i firesc sa gresesti uneori,
ca din greseli invatam, devenim mai buni,
si invata si el de la tine,
ca greseala nu-i un capat de lume.
Sursa foto: Pixabay
