Cred ca mamele au aripi,
nu de inger,
ci de mama.
Cu ele isi protejeaza puii
de lumea-ntreaga daca e nevoie,
zi dupa zi,
cu iubire, rabdare, daruire.
Poate nu sunt aripi de inger,
poate nu se vad,
poate nu sunt perfecte,
dar aripile mamelor
sunt. Acolo.
Tu, mama,
uita-te un pic
la spatele tau,
si spune-mi,
nu vezi cum ti-au crescut aripi
acolo, intre omoplati,
din atata iubire?
Tu, mama,
nu simti ca iti cuprinzi copilul,
nu numai cu bratele,
ci cu toata fiinta,
cu aripile de mama?
Si cand puiul tau creste
si se desprinde putin cate putin,
tu iti intinzi aripile
mai mult, cat poti de tare,
fiindca vrei sa-i porti de grija
chiar si cand e om mare?
Sursa foto: Pixabay
