Tu stii, fara sa-ti spuna cineva,
ca am nevoie de tine,
si-mi dai pupici vindecatori de suflet
si imbratisari pline de iubire.
Tu stii mai bine ca oricine,
ca si mama are nevoie de tine,
si vii, zambind, si-mi sari in brate
si-mi desenezi zambete pe buze.
Tu stii, copilul meu,
ca nu pot fi puternica mereu,
ca mamele sunt oameni, ca nu pot fi mereu supereroi,
si-atunci plang cu sufletul, si cu ochii, amandoi.
Tu stii, copilul meu,
ca si parintii au nevoie de ai lor copii,
sa ii imbratiseze strans,
sa le alunge durerile, oricare ar fi.
Tu stii, copilul meu,
si nimeni nu ti-a spus,
dar simti acolo, in sufletul tau bun
ca noi, oamenii mari, ne-am pierdut putin,
de noi, in noi.
Sursa foto: Pexels (Maria Sarvanyan)
