Numai tu știi, mamă,
cum e să bată două inimi în același corp,
cum e să te bucuri din lucruri
care par mărunte pentru lumea toată,
dar pentru tine sunt neprețuite:
un zâmbet, primul,
o îmbrățișare,
un cuvânt,
o privire plină de iubire,
toate de la copilul tău.
Numai tu știi, mamă,
câtă iubire porți în piept,
de câte ori ți-ai privit copilul
cu lacrimi în ochi
și sufletul tremurându-ți de emoție.
Numai tu știi, mamă,
câte scutece ai schimbat,
câte piureuri ai pregătit,
câtă putere în puiul de om ți-ai găsit.
Numai tu știi, mamă,
câte nopți nedormite ți s-au înnodat în păr,
câte lacrimi ți s-au lipit de gene,
câte frici ți-au strâns sufletul, inima, carnea,
de câte ori ai simțit sub palme fruntea fierbinte a copilului,
câte drumuri ai făcut cu puiul de om în brațe, prin casă, în miez de noapte,
când numai luna vă știa,
când stelele vă priveau.
Numai tu știi, mamă,
de câte ori ai șters nasul ăla mic,
câte lacrimi de copil ți-au purtat umerii,
câte frici ai alungat prin îmbățișări,
de câte ori ți-a fost greu și-ai simțit că nu mai poți,
dar ai putut și vei putea pentru copilul tău.
Numai tu știi, mamă,
cât gol e în tine când îl lași cu bunicii
ca să fii și tu cu tine,
cât te tare doare durerea lui,
cât te înfurie neputința ta de a face ceva să-i fie bine imediat.
Numai tu știi, mamă,
cum e să vă țineți de mână,
om mic și om mare
și să mergeți împreună pe a vieții cale.
Numai tu știi, mamă,
cum e să te dai un pic la o parte,
să-l lași să descopere,
să-l lași să fie
și fără tine.
Numai tu știi, mamă,
cum se umple casa,
cum ți se umple sufletul
de râsul colorat și candid
al puiului de om.
Numai tu știi, mamă.
Sursa foto: Unsplash (Austin Wade)
