Sub cerul încruntat
și-n miros de primăvară,
cu părul ca mierea, dansând ușor în vânt,
sub privirea mea de mamă,
tu te joci, râzând.
Am desenat cu creta un șotron
amintindu-mi de copilăria, pe uliță pierdută,
de jocuri și de liniștea cândva lăsată-n urmă,
care între timp de tine mi-a fost readusă.
Te-am ascultat râzând și muzica fericrii tale
a trezit copilul ascuns adânc în mine,
mi-a alungat negura așternută pe suflet
și mi-a adus în inimă cântec
de fericire, de copilărie, de prea bine,
de copil, de iubire.
Și-am simțit atunci
că timpul ne-a iertat un pic,
că nu mai trece prin noi,
că s-a așezat acolo, și ne-a privit
pe tine râzând, fiind liberă, jucându-te,
și pe mine bucurându-mă fără să mai simt răni pe suflet.
Sursa foto: Pixabay
