Raze de soare
in zambetul tau
dintre obrajii rotunzi,
mici,
si-n parul ca mierea.
Vant.
Danseaza cu parul tau
cu razele din el,
cu rasul tau
curat,
de copil.
Un moment
aici, in timp,
un moment pe care l-am oprit
pentru mine
aici, chiar aici
in minte
si-n suflet
pentru cand mintea mea va fi batrana
si va mai uita.
Apus.
Portocaliu
si un pic rece
de la toata toamna asta
revarsata peste lume,
peste noi.
Sub apus,
sub cerul ca o panza
colorata de mana unui pictor,
sub cerul
ca o portocala,
suntem noi.
Tu, alergi, te bucuri
razi, ne chemi, ne arati,
te bucuri iar si iar
curat si sincer,
ca orice copil,
ne inveti,
decoperi, cercetezi,
iar noi…
noi
te curpindem cu privirea,
cu ochii nostri caprui
un pic inlacrimati
de clipa asta frumoasa
si magica
de sub apusul asta plin de viata
sub care ne respiram ziua,
emotiile din lacrimi,
zambetele pe care ni le desenezi
intre obrajii un pic umeziti
doar un pic
de atata viata
din noi si din fata noastra,
de atata bucurie
ca esti, ca suntem
si de dorinta sa fim
asa, impreuna, fericiti,
sa ne minunam de un apus,
un zambet, un ras colorat,
de razele prinse in parul tau si al nostru,
ne dorim sa mai fim asa
sa mai inghetam in noi,
pentru noi,
momente ca acesta
cat mai multe, cat mai mult,
in anii ce vor veni.
