Mi-ar plăcea uneori să mă trezesc într-o dimineață
și să fie Crăciun.
Afară zâpada albă să-mbrace pomii,
și pământul, și oamenii, și case.
Să fie Crăciun în familie,
cum n-a fost niciodată:
fără supărări,
fără să ne gândim
că abia așteptăm să plecăm
fiecare pe drumul lui.
În suflet să simțim Crăciunul,
să fim toți în jurul mesei,
să cântăm colinde lângă brad,
să mâncăm cozonac și portocale,
să ne privim zâmbind,
să ne-mbrățișăm,
să simțim cald și bine în suflet.
Mi-ar plăcea să fie Crăciun,
să fiu copilul care crede în minuni,
să cred în magie, în tot ce scrie-n povești,
să cred din nou în Moș Crăciun.
Mi-ar plăcea să fie toți bunicii cu noi la masă,
să fie aici, pe pământ, și bunicii care acum
printre stele sunt,
să povestească despre cum era pe vremea lor
să fii copil, să vină Moș Crăciun.
Apoi, în casă,
în brațe protectoare să adorm,
și să depozitez cu grijă-n suflet
amintirea unui astfel de Crăciun.
Sursa foto: Unsplash (Jeremy McKnight)