Copilul meu e… copil. Drept urmare, spune „nu” sau „nu vreau” deseori. Se mai dă și cu fundul de asfalt când nu-i convine ceva. Uneori face fix pe dos ceea ce o rog eu să facă. Face un tantrum când ți-e lumea mai dragă și, dacă planetele nu sunt bine aliniate pentru voi în ziua aia, când crezi că gata, a bifat tantrumul pe ziua respectivă, îți dai seama că uuuups, urmează altul. Vrea ciorbă, dar când îi pui castronul în față, se poate întâmpla să își dea seama brusc că nu îi e foame sau parcă ar mânca, totuși, paste.
Nu numai o dată mi s-a recomandat să fiu mai aspră cu ea, să o iau în brațe mai rar, să o țin la distanță pentru că, uite, mi s-a urcat în cap. Și palmele mi-au fost recomandate ca metodă de educare/liniștire/evitare a unor situații precum cele de mai sus.
Chiar într-una din zilele trecute am auzit ceva de genul: „cu un dos de palmă să vezi ce se potolește”. Cuvintele astea m-au teleportat imediat în trecut, în copilăria mea, la dosurile de palmă menite să mă educe/liniștească/facă să nu mai spun sau să mai fac ceva din ce ar putea face un copil. Am simțit durerea fizică, dar și pe aia din suflet, pentru că și acolo durea tare. Nu-mi doresc să-i fac asta copilului meu. În ce univers, în ce lume, să îi faci una ca asta copilului tău, este în regulă, este de înțeles sau justificat? Vă spun eu! Niciunde.
Da, știu, le ai și tu pe ale tale. Da, știu, copilul apasă pe niște butoane care dor, care te șifonează rău și chiar nu ai chef de tantrumuri, țipete, nu-uri, nu vreau-uri etc. Dar noi suntem adulții. Noi i-am adus pe lume. Noi trebuie să înțelegem că acel comportament al lor nu are legătură cu noi, că ei pur și simplu cresc, învață să fie oameni, descoperă, au nevoie de noi, nu știu ce trezesc în noi când spun sau fac unele lucruri. Noi trebuie să știm, să simțim cu fiecare celulă din corpul nostru că dosul de palmă sau orice altă pedeapsă de acest gen reprezintă un lucru greșit, crud, de neînțeles, imposibil de justificat. Și chiar ilegal.
Fiecare dos de palmă îndepărtează inima copilului de inima ta. Fiecare dos de palmă rupe ceva în puiul tău și între voi. Fiecare dos de palmă doare peste tot, în toată ființa copilului tău. Fiecare dos de palmă îl face să se iubească mai puțin. Fiecare dos de palmă îi rupe puțin câte puțin din aripi. Fiecare dos de palmă îl va face în viitor să procedeze cu alții așa cum ai procedat tu cu el, sau să îi lase pe alții să îi dea alt dos de palmă.
Doamne, se strânge sufletul în mine de fiecare dată când deschid acest subiect. Dar îl deschid, am scris și o să mai scriu despre el în speranța că mesajul ajunge la cât mai mulți oameni.
Vă rog, nu mai recomandați dosul de palmă sau altele asemenea!
Vă rog, fără dosuri de palmă sau altele asemenea!
Foto: Pexels (Kat Smith)