Suntem parinti

Un tată bun

Un tată bun

Mă bucur tare când văd că acum tații petrec mai mult timp cu ai lor copii, spre deosebire de tații de pe vremea copilăriei mele, care nu erau la fel de implicați. Mă bucur atât pentru tați, cât și pentru copii.

Văd la noi cum s-a creat o relație frumoasă între puiul nostru și tatăl ei, o relație care devine pe zi ce trece mai armonioasă și mai solidă. E o experiență din care amândoi învață ceva, care pe amândoi îi crește în moduri diferite.

Nu, nu cred că bărbații sunt mai puțin bărbați dacă shimbă scutece, le fac baie copiilor, îi îmbrățișează, îi pupă pe frunte, le citesc povești înainte de culcare, le suflă pe răni, le schimbă hainele, îi pun în căruț și ies afară la plimbare, le dau să mănânce piure de morcov, le fac o mie de poze, îi privesc cu atâta iubire încât observi o lacrimă în colțul ochilor lor, știu ce număr poartă la haine și la scutece, cum se numește crema pentru funduleț pe care trebuie să o cumpere de la farmacie, ce mâncăruri preferă copilul și ce nu suportă nici măcar să vadă. Sunt tați. Iubitori, implicați, prezenți. Au înțeles că rolul lor de tată nu s-a terminat după ce au ajutat la conceprea copilului, ci atunci a început.

Eu mă bucur tare că al nostru copil are un tată implicat. Îi privesc uneori jucându-se, vorbind, îmbrățișându-se și mă emoționez până la lacrimi când îi văd așa. Dacă suntem la țară și nu se văd câteva zile, puiul de om îi sare în brațe și se prinde de gâtul lui cu atâta dor și atâta iubire, încât simt că mă topesc de dragul lor. Și văd cum și el, omul mare, e topit de emoție și de iubire. Și-atunci simt că-l iubesc și mai mult, atunci îl văd și altfel, atunci mi se confirmă ceea ce am știut de la bun început: că am ales un tată bun pentru copilul meu.

Foto: Pexels (Paweł L.)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *