Copila mea,
În timp, pe măsură ce vei crește, vei observa că pierderile fac parte din viață. Uneori dor atât de tare, încât simți că te rupi pe dinăuntru. Atunci ai nevoie de timp ca să accepți acea pierdere, să înveți să trăiești cu ea, să afli cum să te vindeci de ea. Așa e viața asta, a noastră. Poate fi dulce, și-atunci simți că ai putea mișca din ea cu poftă, ca să-i savurezi toate bucuriile și plăcerile, dar poate fi și îngrozitor de amară, și-atunci simți că te sperie. Dar viața e ca noi, oamenii. Nu e perfectă, dar în ciuda imperfecțiunilor și a greutăților, poate fi bună, blândă, frumoasă, și merită să fie trăită.
Nu e ușor să pierzi, fie că vorbim despre o șansă, un vis, sau despre o carte, pixul preferat, pentru că era primit de la o persoană specială. Iar pierderea cuiva drag este una dintre cele mai grele pierderi. Te îngenunchează. Te rupe în bucăți. Simți că te pune la pământ. Ai senzația că nu vei putea niciodată să te mai ridici, să îți îmbraci rochia aia roșie, să te dai cu ruj, să îți pui pantofii cu toc înalt și să zâmbești din nou, să trăiești din nou frumos. Dar îți spun că vei reuși. Vei găsi în tine puterea de a trece peste pierderi, de a învăța să trăiești cu ele lipite de suflet. Uneori le vei simți ca pe o rană care se deschide, vor durea, dar în timp vei învăța cum să faci ca să nu mai doară atât de rău.
Poți pierde un om în multe feluri, nu numai atunci când el pleacă din lumea asta. Poate fi vorba despre o despărțire dureroasă, despre o mutare undeva, prea departe pentru a mai păstra legătura. Poate fi vorba de un om toxic, pe care vrei să îl lași să plece din viața ta, sau pe care chiar tu îl alungi. Poate fi vorba despre un om care te-a rănit prea tare, și chiar dacă îl ierți, simți că trebuie să mergeți pe drumuri diferite.
Copila mea, de-a lungul timpului vei învăța că unele pierderi sunt, de fapt, niște câștiguri deghizate la început în pierderi. După ce va trece durerea aia care îți mușcă din suflet cu furie, după ce te vei gândi mai mult, mai bine, după ce te vei uita în inima ta, vei înțelege că ți-e mai bine fără acei oameni care de fapt nu erau pentru tine. Vei ști că meriți mai mult, că oamenii potriviți nu te vor face să plângi, nu îți vor da senzația că ești greșită, că nu ești cine sau ce trebuie. Pentru oamenii potriviți, tu vei fi de ajuns așa cum ești, și la fel și ei, pentru tine.
Poate vor fi momente în care vei simți că te-ai pierdut pe tine însăți. Poate vei simți că nu mai știi cine ești, habar nu ai care este drumul pe care trebuie să mergi, nu știi ce să faci mai departe. Nu e deloc plăcut să te pierzi de tine însuți, dar uneori să te pierzi poate însemna să te regăsești. Să găsești în tine lucruri de existența cărora poate nu știai, sau pur și simplu nu știai cum sau nu puteai să le lași să iasă la suprafață. Fii bună și blândă cu tine, ai răbdare, cere ajutorul când te simți pierdută, acordă-ți timp să te regăsești, și nu uita că în astfel de momente, calea spre tine este chiar acolo, în inima ta, în tine.
Cu iubire infinită,
mama.
Sursa foto: Unsplash (Artem Kovalev)
