Ieri ne-am întors acasă după două săptămâni petrecute la țară. Am plecat cu inima un pic strânsă, pentru că ne-a plăcut acolo și-am mai fi stat, dar și cu dor de casa noastră, de patul nostru, de activitățile noastre, de tot.
Pentru puiul de om au fost două săptămâni frumoase, de mers și alergat cu tălpile goale prin curte, iar sunetul pașilor ei grăbiți, care abia loveau pământul, îmi aducea aminte de copilărie, mă ducea cu gândul la libertate, la simplitate, la inimă plină de bucurie.
S-a jucat, ne-am jucat împreună. A petrecut timpul alături de bunici și străbunici. S-a bucurat de boboceii ca niște ghemotoace, tocmai ieșiți din ou. I-a luat cu ea în casă, i-a hrănit, a avut grijă să îi lase la bălăceală. Iar ei s-au atșat atât de tare de puiul de om, încât o urmau peste tot. Opt ghemotoace colorate și pufoase alergau legănându-se de pe o parte pe alte, în șir indian, în spatele ghemotocului de aproape cinci ani, care se amuza teribil văzând cum bobocii sunt mereu pe urmele ei.
Mi-a spus că i-ar plăcea să locuiască la țară și adevărul este că și noi vrem același lucru. Viața de acolo este altfel, așa cum am mai spus-o. Să fii atât de aproape de natură, să îți cânte greierii la geam în fiecare seară și să adormi pe muzica lor, să mergi cu tălpile goale prin curte, să îți culegi din grădină roșii mari, zemoase și gustoase, să muști cu poftă din porumbul galben, din grădină, să mergi să hrănești păsările, să iei ouăle din cuibar și să-ți pregătești din ele un mic-dejun delicios, de care să te bucuri în tihnă, să simți cum se schimbă vremea, cum vara dă semne că nu mai are atât de multă putere, cum o adiere ca de toamnă mișcă frunzele copacilor și ale viței din curte, să îți intre în nări parfumul strugurilor care încep să se coacă, să asculți noaptea liniștea, să stai afară, în curte, și să privești cerul plin de stele, să visezi cu ochii deschiși și-n urechi cu cântec de păsări care locuiesc în pădurea de lângă casă, toate lucrurile astea te bucură, te încarcă cu energie, cu fericire, cu zâmbete, cu entuziasm, cu optimism, și te fac să-ți dorești să te bucuri zi de zi de toate cele menționate și nu numai.
Vacanța aceasta de două săptămâni ne-a făcut să ne bucurăm de viața la țară, dar ne-a arătat și că viața noastră de la București ne place și ne lipsește, iar aici, acasă, ne e bine. Vom da vreodată viața de la oraș pe cea de la țară? Cred că da, dar nu știm când. Până atunci, ne vom bucura de ceea ce ne oferă fiecare zi la țară când suntem acolo, de liniștea de acolo, dar și de agitația, de rutina și de noile aventuri din orașul care ne este acasă.
Foto: Pexels
