D'ale mamei

Viata dupa pandemie. Vom intelege ceva din ceea ce se intampla acum?

viata dupa pandemie

Cred ca unii oameni nu vor invata nimic din tot cosmarul asta. Pentru altii, insa, viata va fi diferita dupa ce se va termina pandemia. Cred ca vor fi unele lucruri pe care nu le vom uita, pe care le-am inteles in toata perioada asta. Viata dupa pandemie va fi diferita, dar sper ca in sens bun.

Cum cred/sper ca va fi viata dupa pandemie

Ne vom aminti cat de puternici suntem, pentru ca am trecut si peste asta, insa in acelasi timp cat suntem de fragili. Stim ca un virus pe care nu il putem vedea cu ochiul liber, ceva atat de mic, ne poate aduce sfarsitul.

Vom aprecia mai mult lucrurile simple, carora nu le acordam importanta cuvenita. Acum stim ca un rasarit si un apus, o plimbare, un zambet, o cafea bauta cu prietenii, o imbratisare, o strangere de mana conteaza enrom.

Vom avea mai multa grija de noi, pentru ca sanatatea este mult prea importanta pentru a o neglija. Nu vom uita regulile de igiena, care ne ajuta enrom.

Vom fi mai atenti, mai buni, mai blanzi cu planeta care in toata perioada asta in care noi suntem prizonieri in casa, infloreste, renaste parca. Se pare ca ea nu are nevoie de oameni, insa noi avem nevoie de ea. Si e atat de frumoasa incat ar trebui sa o ocrotim, sa o admiram, sa o lasam mosternire in toata frumosetea ei celor ce o vor locui dupa noi.

Sper ca vom avea mai multa grija de animale, acum intelegem mai bine cum se simt ele cand sunt inchise. Acum trecem si noi prin ce trec ele.

Sper ca nu vom uita cat de importanti sunt oamenii, ai nostri, cei pentru care am muta muntii din loc. Poate acum vom petrece mai mult timp cu ei, stiind ca maine poate nu mai avem ocazia, ca totul se poate pierde si se poate schimba intr-o clipa. Ei, oamenii nostri sunt adevarata bogatie, bucuria ce se inghesuie acolo, in piept, si ne da aripi.

Mi-as dori sa fim mai buni unii cu altii, sa renuntam la rautatile gratuite, sa avem grija de cei din jur, chiar si de la distanta, sa ii ajutam, sa ii protejam asa cum putem, facand gesturi mici, dar care pot face o diferenta imensa.

Poate de acum inainte nu vom mai face risipa de mancare. In perioada asta poate avem grija sa cumparam numai cat si ce ne trebuie. Ca sa le ramana si altora, ca sa facem economii pentru viata de dupa pandemie.

Sper ca dupa ce trece cosmarul asta sa stam mai mult fata in fata si mai putin cu ochii in telefon. Cred ca tuturor ne lipseste o conversatie reala, cand ne uitam in ochii interlocutorului, cand ii vedem expresiile faciale. Poate acum vom ridica ochii din telefon ca sa admiram cerul, soarele, iarba, florile ce se deschid in pomi. Sper ca acum am inteles cat de important este sa fim preznti, in lumea reala, nu in cea din ecranul mic, pe care il tinem in mana.

Si nu in ultimul rand, sper sa nu uitam ca o viata avem si ar fi bine sa o traim frumos, asa cum simtim si cum ne dorim, nu cum ne cer altii sau se asteapta sa o traim.

Sursa foto: Pexels (Andy Vu)

Ți-au rămas mici brațele mele, copilaș

De mame cine are grija?

Doamne, cat de frumoasa era aseara fata pe care mama ei nu a vrut-o

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *