Vreau să cresc un copil care să se simtă iubit, apreciat, văzut, auzit, respectat.
Vreau să cresc un copil care să simtă că și el contează.
Vreau să cresc un copil care să se iubească și să poată spune ”Te iubesc!”.
Vreau să cresc un copil care să se întoarcă acasă cu drag și dor, nu din obligație.
Vreau să cresc un copil care să își amintească de mine cu zâmbetul pe buze.
Vreau să cresc un copil care să aibă o copilărie blândă.
Vreau să cresc un copil care să aibă încredere în sine și în mine.
Vreau să cresc un copil care să nu se teamă de mine.
Vreau să cresc un copil care să vină la mine atunci când îi e și bine și greu. Să nu își ascundă bucuriile, dar nici durerile.
Vreau să cresc un copil care să nu îmi spună mie, ultima, că va avea un copil, fiindcă i-ar fi teamă de reacția mea.
Vreau să cresc un copil care să știe că merită ce e mai bun, să nu se mulțumească cu puțin, cu firimituri, și să creadă că și acelea sunt prea mult.
Vreau să cresc un copil care să știe că o greșeală nu e un capăt de lume.
Vreau să cresc un copil care să știe că are o voce și nu trebuie să îi fie teamă să o lase să se facă auzită.
Vreau să cresc un copil care să nu meargă ținându-și privirea în pământ.
Vreau să cresc un copil care să nu creadă că o notă mică e dovada că nu e suficient de bun.
Vreau să cresc un copil care să se compare de-a lungul vieții cu el însuși, dintr-o animită etapă a vieții, nu cu ceilalți.
Vreau să cresc un copil care să aibă curajul să își urmeze visele.
Vreau să cresc un copil care să știe că am încredere că poate orice, dacă își dorește cu adevărat ceva.
Vreau să cresc un copil care să știe că e în regulă să nu fie perfect, nu are cum să fie astfel și nici nu trebuie să fie. Toți suntem perfect de imperfecți și e în regulă așa.
Vreau să cresc un copil care să nu caute iubirea în locuri greșite și în oameni nepotriviți.
Vreau să cresc un copil care să nu se teamă să încheie o relație care îi face rău.
Vreau să cresc un copil care să știe să se apere în fața nedrepăților.
Vreau să cresc un copil care să mă sune pentru că abia așteapă să vorbim, nu din obligație.
Vreau să cresc un copil care să știe că mama e mereu acolo, orice s-ar întâmpla. Chiar și când voi ajunge printre stele, o voi veghea.
Vreau să cresc un copil care să nu vadă în alte persoane mama pe care și-ar fi dorit-o, dar nu a primit-o.
Vreau să cresc un copil care să nu se vadă nevoit să își aleagă cuvintele când vorbim, de teamă că ceea ce spune se va întoarce împotriva sa.
Vreau să cresc un copil care să nu îmi ascundă că are o relație, sau să nu știe cum să îmi dea vestea, așa că le cere altora să facă asta în locul său.
Vreau să cresc un copil care să nu pună ce spune lumea mai presus de propria fericire.
Vreau să cresc un copil care să îmi ceară sfaturi când va avea un copil (sau mai mulți), fiindcă știe că deși nu am cum să fiu o mamă perfectă, am fost totuși mama de care a avut nevoie.
Vreau să cresc un copil care să înfrunte lumea cu zâmbetul pe buze, iar zâmbetul să nu fie o mască, ci să vină din suflet.
Vreau să cresc un copil care să se bucure de lucruri simple și să își permită să ia o pauză când are nevoie.
Vreau să cresc un copil care să își urmeze propriul drum în viață, nu cel impus de mine.
Vreau să cresc un copil fericit.
Vreau să cresc un adult fericit.
Vreau să cresc un părinte care să știe cum să fie părinte.
Sursa foto: Pixabay
