D'ale mamei

Vreau să îți mai spun ceva, copilul meu

copilul meu

În brațele mici, ce mă curpind,
în respirația ta,
în vocea caldă și calmă,
în zâmbetul tău ce-mi colorează lumea care cândva mi-era doar în alb și negru,
în fiecare bătaie a inimii tale
simțită-n palmă
sau sub ureche când îmi lipesc obrazul de burtica ta,
în fiecare clipire a genelor lungi
pe care le-ai moștenit de la tatăl tău,
în fiecare te iubesc
spus de gura ta mică,
în inima zilei sau în creierii nopții,
în fiecare cântec fredonat
când ți-e bine, liniște și iubire,
când viața ți se pare o suavă melodie,
în fiecare râs sincer,
în ochii tăi ce oglindesc cer, mări și oceane,
în părul tău ca razele de soare,
în mâna mică ce străpunge întunericul ca să mă caute,
în parfumul tău inconfundabil,
de copil, de viață, de iubire, de cântec, de poezie,
în lumina sufletului tău,
în dorul tău de mine
și-n dorul meu de tine,
în iubirea care ne leagă
ca un cordon invizibil
pe care n-o să-l taie nimeni, niciodată,
în jocurile noastre,
în momentele noastre în care râdem, dansăm
sau doar ne privim în ochi,
în liniștea în care-mi îmbraci lumea
pentru că-mi ești,
pentru că-ți ești,
pentru că-ți sunt,
în fiecare gest mare sau mărut de-al tău,
eu, copilul meu,
Îl simt,
Îl văd pe Dumnezeu.

Foto: Pexels (Gustavo Fring)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *