Dormi. Te cuprind toata, cu privirea plina de iubirea intreaga a unei mame si apoi zambesc. Un zambet larg, in care imi pun recunostinta ca te am, iubirea pentru tine, bucuria de a fi mama ta.
Iti privesc genunchii si imi vine sa rad. Tare. Dar nu vreau sa te trezesc, asa ca imi inghit rasul ala de copil in culmea fericirii si amuzat. Ti-ai pictat picioarele cu noile pixuri colorate. Ai renuntat la pereti si la hartie pentru a incerca altceva. Te las. E doar o etapa. Descoperi, experimentezi si treci la altceva.
In fiecare zi descoperi lucruri noi si in fiecare zi te bucuri de lucruri simple, care noua ni se par obisnuite, pe care le facem fara sa ne dam seama cat de importante sunt ele de fapt. Dar tu stii, tu stii mai bine cat de norocosi suntem ca le avem, ca le stim, ca le putem face.
Ieri ai reusit sa bei apa din pahar. Fara ca cea mai mare parte sa ajunga pe jos sau pe hainele tale. Aproape toata ti-a ajuns in burtica. Si atat de mult de bucura lucrul asta nou pe care il poti face, incat ai baut mai bine de un pahar de apa. Nu de sete, ci de drag, pentru ca puteai.
Recent ai descoperit ca iti place mult painea prajita, unsa cu un pic de unt. Ai manca toata ziua numai asta. Musti din ea bucati mici, ca un soricel, apoi o rontai cu dintisorii mici si albi ca niste perlute.
Iti plac frunzele toamnei care fosnesc sub picioarele tale sau care se frang in sute de bucati in manutele tale mici, care le framanta fiindca iti place sunetul acela al lor. Muzica lor.
Esti si tu un copil al toamnei, ca mine, asa ca ma gandesc ca poate si tie iti place anotimpul asta colorat pe care il port in mine cu drag si dor in fiecare an si cu bucurie cand se asterne peste noi.
Te-ai imprietenit din nou cu apa dupa o scurta perioada in care abia reuseam sa te convingem sa faci cel mai rapid dus din lume. Acum parca esti iar un pestisor, o mica sirena. Toata ziua ai face valuri in cada, ai inota, ne-ai stropi. Ma bucur ca ai trecut peste perioada aceea si te bucuri din nou de ceva ce iti aduce atat de multa fericire si iti deseneaza zambete largi pe fata.
Nu ai invatat cuvinte noi, insa ne arati ca intelegi ce spunem si ai invatat sunete noi. Spre exemplu, de ieri, ne amuzi si ne umpli de duiosie cand imiti ciorile. Pasarile alea pe care le-ai urmarit mult timp ieri cu privirea ta albastra si curioasa.
De ieri iti place tare o jucarie facuta de tatal tau special pentru tine. Simpla. Dar care tie iti palce atat de mult, incat inca nu te-ai plictisit de ea. O sa razi mai tarziu, cand vei fi mai mare si poate vei citi despre asta. Este vorba despre o mingiuta albastra in jurul careia tatal tau a legat un siret. Si mergi, alergi si tragi dupa tine inventia simpla, dar eficienta a tatalui tau. Te distrezi, te bucuri si noi ne uitam dupa tine, zambind, si ne intrebam cum poate sa te atraga mai mult o astfel de jucarie decat cele colorate, cu forme si texturi diferite, care stau in cosulete prin casa. Dar, atata vreme cat tu esti fericita si noi suntem.
Iti place mult sa dansezi. Ai si melodii preferate si numai pe alea iti place sa sari pana ti se deschide ariciul scutecului. Te opresti un pic, apoi continui dansul, ca nu te opreste pe tine un scutec desfacut. Te schimb repede, iti pun unul nou, apoi continua distractia de unde ai lasat-o.
Ne incluzi si pe noi in lumea ta, in jocurile tale. Ne iei de mana si ne arati unde sa ne asezam, apoi ne jucam impreuna. Om mic si oameni mari, cu totii copii. Radem, ne jucam, ne bucuram. Si pentru asta, ca pentru multe alte lucruri, iti multumim, copil bun si drag!
Sursa foto: Pexels (Rose Dudley)
