Știi că va veni și ziua aia, chiar dacă preferi să nu te gândești prea mult la ea, ca să nu te strângă deja inima de dor.
Știi la ce mă refer? La ziua aia în care vei deschide brațele, ca niște aripi, dar nu ca să te înalți spre soare sau stele, ci pentru a cuprinde un suflet mai cald și mai luminos decât orice soare și orice stea. Dar spre ele nu va mai alerga, așa cum o făcea cândva, copilul acela care acum e om mare, cu o viață croită (un pic mai) departe de tine, așa cum e firesc să se întâmple, fiindcă a crescut.
Știi la ce mă refer? La ziua aia în care tu nu vei mai fi universul lui și chiar dacă te iubește în continuare așa cum numai un copil poate să-și iubească mama, vei simți că nu mai e la fel ca înainte. Sigur că începe un nou capitol al vieții sale, al relației voastre, și va fi unul interesant, presărat cu multe întâmplări frumoase, intense, interesante, însă nu va mai fi la fel ca acum, când e mic și pare că tu ești totul.
Știi la ce mă refer? La ziua aia în care veți face împreună bagajul ca să plece. La facultate, spre prima sa casă, care nu ți se pare prea grozavă, dar atât își permite pentru moment și are nevoie să facă asta, știi prea bine. Își pune acolo hainele, fotografii cu voi de-a lungul timpului și mai cade în geanta aia și câte o lacrimă de mamă. E sărată, plină de dor, de iubire, de mândrie, de recunoștință.
Știi la ce mă refer? La ziua aia în care vei strânge din dinți când îți vine să îți strigi dorul de copilul tău, dar în loc să faci asta, pui mâna pe telefon și-l suni. Poate nu e un moment bun, așa că nu-ți răspunde. E în ședință. Sau la întâlnire. Sau poate în momentul ăla cineva îi frânge inima. Da, inima aceea în care tu ai avut grijă să pui iubire, lumină și bine. Sau poate în momentul ăla trăiește una dintre cele mai frumoase clipe vin viața sa. O să-ți spună în curând unde era, ce făcea, dar până atunci, sigur că te vei frământa.
Știi la ce mă refer? La ziua aia în care ți se va face dor, așa că îți arunci într-o geantă câteva lucruri și pleci să-i faci o vizită. Te așteaptă cu bucurie, vă-mbrățișați cu dor și simți atunci, pentru o vreme, că ești din nou mama aceea tânără, care-și ia de la grădiniță copilul nerăbdător să o vadă, să îi sară-n brațe, să își stingă dorul de mama.
Foto: Pexels (Yan Krukov)
