Ziua de ieri a fost ca un text scris cu stangacie pe o hartie. Si tare mult mi-as fi dorit sa strang in pumni hartia aia, sa o arunc, sa uit ca a existat. A fost o zi care nu a inceput bine, a continuat cam pe aceeasi linie, iar seara a fost cireasa de pe tort.
Am incheiat ziua cu un plans zdravan si linistitor plans in perna, cu ochii grei, cu sufletul la fel de greu. Au fost lucruri marunte care s-au adunat, s-au impeltit cu altele din alte zile, au fost si lucruri mai serioase, mai grele pentru suflet. Toate adunate, inmultite, au format o rana pe suflet.
Cred ca toti avem uneori astfel de zile in care ne trezim intorsi pe dos si ziua ramane la fel sau poate devine chiar mai rea. Fiindca nimic nu se leaga, totul merge pe dos, totul parca este impotriva noastra. Dar cumva trece totul si cumva devine mai bine.
Cum spuneam, mi-as fi dorit sa uit de ziua aceea. Dar ma gandesc la finalul acelei zile, la puiul de om care a adormit tinandu-ma de mana, care ma cauta si voia sa o cuprind cu bratul si sa stea acolo, langa mine, ghemuita. Iar momente;e alea pur si simplu m-au emotionat, mi-au aratat inca o data ca oricat de oribila ar fi fost ziua, atunci, langa copilul nostru drag, parca totul se stergea, parca era mai bine, era mai multa liniste in suflet. Si pentru frumusetea si linistea acelor momente, pentru tot ceea ce am simtit, am inteles, nu as vrea sa uit de ziua aia. E o lectie mai greu de digerat pentru suflet, dar ramane o lectie.
Oricat de greu ne este in unele zile sau momente, langa copii ne gasim linistea, bucuria, puterea de a trece peste orice, intelegem ce e cu adevarat important in viata, lasam in urma lucrurile mai putin placute pentru a ne bucura de moment alaturi de copiii nostri.
Sursa foto: Pixabay
