A fost o zi, saptamana asta, in care am fost mama si atat. N-am spalat vase, n-am facut mancare, am ignorat hainele din cos, n-am facut ordine prin camera. Si stiti ceva? Atat de bine a fost… n-am simtit nici macar o firimitura de remuscare, nu m-am simtit trasa de maneca de ideea ca vai, sunt atatea de facut! Nu!
Din pacate, este imposibil ca in fiecare zi sa imbrac numai rolul de mama si sa le ignor pe celelalte. Dar, cand se poate, mi se pare benefic sa fac asta. Si penteu copil, dar si pentru mine.
I-am sorbit cu privirea zambetele…
Toata ziua, pana a venit tata de la serviciu, am stat cu Maria. Am ras, ne-am jucat, am obosit, am atipit si am luat-o de la capat. Va spun, a fost una dintre zilele perfecte despre care vreau sa scriu. Ca sa nu uit, ca sa stiu ca se poate si altfel si e bine sa nu te lasi mereu impins de la spate de treburile casnice ca sa poti sta mai mult cu cel mic.
A fost perfecta ziua aia pentru ca m-am simtit libera. Ca un copil. M-am bcuurat din tot sufletul, am ras pana am uitat ca exista timp si alte persoane in afara de noi doua. Mi-am privit copilul in ochi si pret de cateva secunde ma gandeam, pentru a nu stiu cata oara, la faptul ca am adus pe lume o minune, un sufletel care ma face atat de fericita.
I-am sorbit cu privirea zambetele, m-am bucurat de rasul ei colorat, de ochii albastri inocenti, i-am urmarit manutele care in permanenta erau ocupate cu un lucru sau altul. Am invatat-o sa puna formele din lemn unele peste altele, ca sa construiasca ceva. Atat de mandra eram de mine, ca am reusit sa fac asta, si de ea ca a avut rabdare si nu le-a daramat decat dupa ce a pus doua una peste alta.
E un sentiment tare placut, iti incalzeste sufletul ca o cana de ceai fierbinte in zilele reci, de iarna, sa vezi cum copilul tau, care creste, invata lucruri de la tine. Fie ele si unele simple. Pentru el inseamna mult.
Am imbratisat-o, ca in fiecare zi si i-am aplicat pupici pe obrajii rotunzi cu miros de bebelus si i-am transmis si astfel toata iubirea pe care i-o port.
I-am urmarit buzele cum se arcuiau in zambet si orice alta expresie care aparea pe fata ei.
Atat de frumoasa a fost ziua aia. Atat de mult ne-am bucurat amandoua de ea. Mi-am propus sa am mai multe astfel de zile in care sa fiu mama si nimic mai mult. Sa stau numai cu Maria mea. Da, nu se poate mereu, dar cand am ocazia, o voi face. Si nu, nu ma voi simti vinovata pentru ca nu voi avea in ziua reapectiva si alte roluri. Il voi avea pe cel mai important dintre toate. Si cel mai frumos. Si cel care mi-e cel mai drag.
Sursa foto: Pexels
Cei mai buni parinti sunt cei care nu au copii
Povestea unor tati care stau si atat
Un lucru (din multe altele) pe care as vrea sa il invete copilul meu
