Stiam ca va veni si ziua asta in care va trebui sa plece. Si, cu cat se apropia, cu atat deveneam mai nelinistita. Stiu ca cinci zile trec repede, daca stai sa faci calcule sunt nnumai trei zile in care nu ne vedem deloc, pentru ca azi de dimineata ne-am vazut inainte de a pleca si vineri seara se intoarce. Totusi, in ultimele zile am cam simtit povara asta a plecarii lui. Si, cand a venit dimineata asta, de luni, parca nu-mi venea sa cred ca e real ce se intampla, ca va pleca.
Astazi este ziua in care incepe dorul de el. Pana vineri
Eu si el nu am stat niciodata atat de mult departe unul de celalat. S-a mai intamplat, cand situatia nu ne permitea, sa nu fim unul langa altul, insa rar si mai putin ca acum.
Azi am simtit un gol in stomac, simteam ca ceva lipseste, ca ceva nu e in regula. Da, lipsea el, asta nu era in regula.
Am decis aseara sa merg cu Maria la tara pana vineri, cand se intoarce domnul tati. Aici trece timpul altfel, parca mai repede, desi tot cu dor mult. Am luat decizia aseara, dupa ce am ajuns la concluzia ca aici e mereu cineva care sa ma ajute cu Maria, aici pot scrie mai mult, iar timpul parca e mai bland, trece mai repede un pic.
Mi s-a pus un nod in gat cand a plecat. Ma gandeam la urmatoarele nopti in care voi adormi fara a-l imbratisa, fara a-l tine de mana, fara a ne spune “noapte buna” fiind unul langa altul.
Am stat ca pe ace pana m-a sunat ca sa-mi spuna ca a aterizat. Pana am aflat ca e bine. Si voi mai sta, pana il voi sti acasa, langa noi.
Maria, in timp ce se joaca, tot spune “tata” sau “tatatatata” pe diferite tonalitati sau punand accentul pe primul, pe al doilea, pe al treilea “a”. E dragalasa si amuzanta. Ea face sa fie mai usoara perioada asta, sa treaca mai repede si mai frumos, cu blandete.
Abia astept sa fim din nou toti trei, in formula completa. Mi-e dor deja si parca mai e o vesnicie pana vineri, cand se intoarce din Germania.
Sursa foto: Pexels
Despre parintii care vor sa isi ajute copiii, insa le iau sansa la o viata mai buna
