Cum a fost în noaptea idntre ani
Și, noaptea dintre ani a fost cam așa:
În loc de șampanie, am băut o cană de Fervex, pentru că răceala care a trecut de la unul la altul în ultimele două săptămâni a ajuns și la mine.
În locul hainelor elegante am purtat unele comode, largi, numai bune de stat cu ele prin casă.
În loc să bubuie muzica în boxe, s-a auzit un pic mai tare decât o șoaptă.
În loc să fie tataie la masă lângă noi, l-am văzut într-un videoclip în care habar nu aveam că o să apară, și imediat mi s-au inundat ochii.
În loc să adorm când se crăpa de ziua, așa cum se întâmpla în trecut de Revelion, la ora două eram deja în lumea viselor. Ochii îmi deveniseră grei, de la răceală, de pe la 12 și-un pic, dar am mai rezistat, eroic, încă vreo oră.
Dar chiar și așa, a fost bine și sunt recunoscătoare pentru că am fost (aproape) toți în jurul mesei. Am vorbit mult, am râs, puțin, dar am râs, am ciocnit paharele la inițiativa puiului de om, am început anul lângă minunea mea cu ochi albaști și lângă omul mare, în timp ce priveam cum cerul se lumina și se colora de la artificii. Am primit și am trimis mesaje cu urări și mă gândesc la cât de bine e când vezi că oamenii nu uită de tine, că își fac timp să îți trimită un mesaj, și la cât de bine e să ai oameni cărora să le scrii o urare cu ocazia intrării în noul an. Nu mâncarea a fost importantă, nici n-am gustat toate preparatele din farfurie, de tort nu s-a atins nimeni în seara respectivă. Important a fost să fim împreună, să intrăm în anul nou unii lângă alții, cu încredere, speranță, optimism.
A început o nouă aventură, un nou an care ne va aduce lucruri pentru care muncim și spre care ne îndreptăm, dar și altele neașteptate, surprize vesele și colorate, întâmplări la care probabil acum mintea noastră nici măcar nu poate ajunge. Sper să fie un an blând și bun, în care să fim bine pe interior, să ne vindecăm ce e de vindecat, să fim fericiți, curajoși, curioși, visători, optimiști, buni cu noi îmșine și cu cei de lângă noi, recunoscători pentru ce avem, fiindcă de multe ori privim partea goală a paharului, pe când pe cea plină o ignorăm și o luăm de bună, deși n-ar trebui.
Foto: Pexels
